Proprietățile tantalului
Numărul atomic | 73 |
numărul CAS | 7440-25-7 |
Masa atomică | 180,95 |
Punct de topire | 2996 °C |
Punct de fierbere | 5450 °C |
Volumul atomic | 0,0180 nm3 |
Densitate la 20 °C | 16,60 g/cm³ |
Structura cristalină | cubic centrat pe corp |
Constantă latice | 0,3303 [nm] |
Abundență în scoarța terestră | 2,0 [g/t] |
Viteza sunetului | 3400 m/s (la rt) (tijă subțire) |
Dilatare termică | 6,3 µm/(m·K) (la 25 °C) |
Conductivitate termică | 173 W/(m·K) |
Rezistivitatea electrică | 131 nΩ·m (la 20 °C) |
Duritatea Mohs | 6.5 |
Duritatea Vickers | 870-1200Mpa |
Duritatea Brinell | 440-3430Mpa |
Tantalul este un element chimic cu simbolul Ta și numărul atomic 73. Cunoscut anterior ca tantaliu, numele său provine de la Tantalus, un răufăcător din mitologia greacă. Tantalul este un metal de tranziție rar, dur, albastru-gri, strălucitor, care este foarte rezistent la coroziune. Face parte din grupul metalelor refractare, care sunt utilizate pe scară largă ca componente minore în aliaje. Inerția chimică a tantalului îl face o substanță valoroasă pentru echipamentele de laborator și un înlocuitor al platinei. Utilizarea sa principală astăzi este în condensatorii de tantal din echipamente electronice, cum ar fi telefoane mobile, playere DVD, sisteme de jocuri video și computere. Tantalul, întotdeauna împreună cu niobiul similar din punct de vedere chimic, se găsește în grupele de minerale tantalit, columbit și coltan (un amestec de columbit și tantalit, deși nu este recunoscut ca o specie minerală separată). Tantalul este considerat un element critic din punct de vedere tehnologic.
Proprietăți fizice
Tantalul este închis la culoare (albastru-gri), dens, ductil, foarte dur, ușor de fabricat și foarte conducător de căldură și electricitate. Metalul este renumit pentru rezistența sa la coroziune de către acizi; de fapt, la temperaturi sub 150 °C, tantul este aproape complet imun la atacul acva regia, în mod normal agresiv. Poate fi dizolvat cu acid fluorhidric sau cu soluții acide care conțin ion de fluor și trioxid de sulf, precum și cu o soluție de hidroxid de potasiu. Punctul de topire ridicat al tantalului de 3017 °C (punct de fierbere 5458 °C) este depășit printre elemente doar de wolfram, reniu și osmiu pentru metale și carbon.
Tantalul există în două faze cristaline, alfa și beta. Faza alfa este relativ ductilă și moale; are structură cubică centrată pe corp (grup spațial Im3m, constanta rețelei a = 0,33058 nm), duritate Knoop 200–400 HN și rezistivitate electrică 15–60 µΩ⋅cm. Faza beta este dură și fragilă; simetria sa de cristal este tetragonală (grup spațial P42/mnm, a = 1,0194 nm, c = 0,5313 nm), duritatea Knoop este de 1000–1300 HN și rezistivitatea electrică este relativ mare la 170–210 µΩ⋅cm. Faza beta este metastabilă și se transformă în faza alfa la încălzire la 750-775 °C. Tantalul în vrac este aproape în întregime fază alfa, iar faza beta există de obicei ca pelicule subțiri obținute prin pulverizare cu magnetron, depunere chimică de vapori sau depunere electrochimică dintr-o soluție de sare topită eutectică.